18671196_1564403483592646_4943971470750318509_n 18698122_1564403430259318_4297391463737929036_n 18813993_1571546519545009_7217116179238161096_n 18835748_1572310712801923_5833947620514027762_n 18881872_1573585456007782_7067184536673359817_n 18893330_1571531789546482_4249903588407253241_n 18922070_1578085855557742_7130690953722137482_n 18951191_1578088075557520_8591764967747825281_n 18951508_1578085498891111_4091314276710185287_n…. 385 de zile batute in cuie si numarate. 385 de zile de aventura pura in care nu ne mai saturam de calatorit.

A trecut atat de mult si totusi atat de putin din aventura asta…

In cele din urma am reusit sa dam de capat cu titlul motocicletei.

Era pierdut undeva pe drum, in drum spre noi. Reusim sa intram in posesia lui si incepem sa ne facem planuri de drum pe mai departe. Am cautat versiuni de shipping dar fara toate actele nu iti pot face o oferta asa ca inca nu stim la ce sa ne asteptam.

Suntem nerabdatori sa pornim la drum si pare ca si vremea e cam la fel.

Prindem o zi insorita si ne avantam nebuneste la drum. Se anunta ploi puternice in Arkansas si nu prea vrem sa le petrecem privind pe geam. Mai ales ca avem o portiune de 20 km de noroi pana iesim la asfalt asa ca pe principiul “calatorului ii sta bine cu drumul” incalecam pe o sea si continuam povestea.

Nici bine nu iesim din Statul Arkansas si ne trezim urmariti de ploaie. Vine din spate si vine cam grabita iar noi, ca sa scapam de ea, ne lasam spre sud pe malul Fluviului Mississippi.

In fata noastra se desfasoara un peisaj desprins din cartile copilariei cu Huck Finn. Casele “boieresti”, culturile de bumbac si porumb, precum si populatia preponderent Afro-Americana tradeaza o parte nefasta din istoria Americii.

Pe fluviu apare din cand in cand cate un vapor ce lasa in spate un fum negru si dens.

Apusul de soare ne prinde intr-un hotel pe malul apei. Stam sa admiram privelistea rosiatica dar tantarii si zapuseala ne trimit repede in camera.

A doua zi nu mai scapam. “Surprinsi” de ploaie continuam anevoios spre Miami. Ne facusem planul sa ajungem vineri sau sambata seara dar cu traficul ingreunat de ploaie o sa fie cam imposibil.

Tino, prietenul nostru de acolo ne asteapta si sta in telefon cu noi sa fie sigur ca suntem pe drumul cel bun.

Mai facem un popas de cum intram in Florida.

In zapuseala asta crunta pana si ploaia e fierbinte. Nimic care sa te racoreasca, nici macar viteza pe 2 roti nu schimba cu nimic situatia.

Cu hainele ude de 3 zile, le punem intr-o sacosa si pornim spre o uscatorie. Nu putem sa ne mai imbracam cu ele. Discomfortul o sa ne faca irascibili.

Eu pentru ca sunt doar cu bocancii dupa mine, raman afara langa un magazin de 1$ si Diana intra sa imi ia papuci. Aratam ca si fugiti de acasa. Constientizam asta, ne privim in ochi si ne buseste rasul.

Dimineata devreme pornim la drum pe vreme innorata. Nu cred ca o sa avem sanse sa scapam de ploaie nici astazi.

Drumul devine si mai dificil. Cu multi soferi panicati de ploaie si din cand in cand un accident sau cate un aligator lenes angajat in traversarea strazii.

Reusim sa ajungem pe seara la Tino acasa.

Ajungem noi la spartul distractiei, caci tocmai fusese nas de botez, dar si asa suntem primiti cu bratele deschise si cu o bere rece.

Ne intindem la povesti pana pe la 3 dimineata si apoi adormim confortabil intr-un pat enorm.

Se pare ca nu a fost chiar asa rea ploaia. Acum ca suntem la adapost.

Saptamana care urmeaza e ploioasa in continuare. Nu prea putem sa iesim sa vizitam mare lucru.

Ne mai folosim de masina lui Tino sa vedem cate ceva prin oras dar parca suntem molesiti din cauza ploii si a zapuselii.

Uite ca prindem si o seara mai senina si iesim repede calare spre Miami. Dam o tura prin oras si apoi pe plaja dar ramanem un pic dezamagiti.

Probabil va asteptati sa vedeti imiagini ca in filme…ei bine noi am vazut o Mamaia, Constanta, un pic mai bogata si ceva mai multe Yahturi andocate la coltul caselor.

Acum sa nu intelegeti gresit. Este superb dar parca nu a reusit sa ne surprinda in asa hal incat sa zicem WOW.

A venit iarasi weekend-ul cu ploaie. Ne-am bucurat de o zi si jumatate de cer oarecum senin insa acum iarasi stam sechestrati de ploaie.

Incerc sa pornesc motorul sa il mai reglez pe ici pe colo dar am ceva probleme cu el din cauza umezelii. Carburatoarele nu prea accepta vremea de aici. E bine ca nici nu o sa stam prea mult.

Ne vine si raspunsul de la compania de shipping. Dupa taxe vamale de export, taxe de import si ce mai cheltuim noi pana ajungem acasa ne dam seama ca suntem in minus cu bugetul. Orice am face sub 3000$ nu scapam daca vrem sa ajungem cu motorul de aici pana acasa.

Iarasi ne intristam. Inca un pas in groapa, iarasi un impediment de drum.

Ok….am cam obosit de atatea probleme si nici o pata de lumina. E cazul sa acceptam ca bugetul este prea mic ca sa stam in picioare…………. si de dragul unui motor nu vreau sa ajungem sa ne taram.

Cred ca e mai intelept sa faci alegerile care iti vor permite sa continui un pic mai tarziu decat sa iti asumi riscuri inutile pe un drum infundat….. asa ca….. il vindem si pe asta…..a 3a motocicleta folosita in World Ride 2016.

Prea greu nu a fost si nici despartirea de el nu ne-a facut sa ne simtim daramati. Am inteles ca e doar o alta etapa si cat timp suntem impreuna vom continua sa fim aventurieri.

Acum poate ca veti spune ca aventura s-a incheiat caci urmeaza un avion spre casa, noi va contrazicem si ca de fiecare data va spunem ca aventura abia incepe.

Alte drumuri si povesti vor urma, alte aventuri in alte tari si pe alte continente, doar ca acum o sa ne revenim un pic cu oboseala si cu moralul.

Plus ca avem o carte de publicat si deja s-au adunat cateva sute de pagini. Sa nu o facem prea mare ca apoi o sa fie plictisitoare.

Deci dragilor….in curand ne vom vedea acasa. Voiosi si zambitori, la fel de nebuni si la fel de glumeti dar mult mult mai aventurieri.

Va fi greu la inceput insa oricum viata este o calatorie si depinde doar de tine cat de placuta este dar o data ce ai pasit pe taramul asta esti “blestemat”.Nu iti vei mai gasi locul sub un acoperis, mereu vei privi spre sacul de dormit, cort si spre orizontul albastru.

O mica concluzie privind in spate cele “385 de  zile cu soarele in fata “ : nu iti cheltui timpul castigand bani si ingropand vise, foloseste-ti banii pentru a castiga timp si a indeplini vise.

E tot ce iti va ramane atunci cand tragi linie, iar de obicei….nu esti tu cel care trage linia.

Inca nu stim exact data insa zic sa avem un zbor placut si sa ne (re)vedem sanatosi la povesti cu si despre motoare si aventura.

facebooktwittergoogle_plus

Comments

comments