Winter is coming !

A trecut ceva de la ultima postare… am fost un pic rataciti, pierduti undeva pe drum intre punctul de plecare si destinatie. Pentru cateva luni am crezut ca aventura s-a terminat insa apoi am realizat ca se termina doar atunci cand decizi tu.

Pana la urma destinul e cel pe care ti-l creezi tu nu cel pe care il astepti sa vina.

Anterior am fost respinsi de Canada de 2 ori, chiar in momente in care aveam nevoie sa ajungem acolo si asta ne-a dat un pic in spate. Renuntasem la ideea de Canada si vizita in tinutul nordic.

Ajunsi in tara incercam sa ne amagim amintirile cu planuri de viitor insa in fiecare dimineata, tavanul din camera ne dadea dureri de cap. Inca tinajim dupa cortul nostru mic si inghesuit, dupa chinul cu bagajele si caldurile desertului sau ploaia rece din munti.

Am petrecut 3 luni in familie si alaturi de prieteni, incercam sa reintram in normalitatea unei vieti asa cum eram obisnuiti inainte de World Ride 2016 dar pur si simplu nu ne simteam in pielea noastra. Ceva lipsea …. drumul ne chema iarasi. Acum normalitatea pentru noi inseamna sa cutreieri lumea. Si nu prea avem de gand sa schimbam asta prea curand.

Am zis sa mai incercam inca o data Canada. Aveam nevoie de un semn  ca e momentul sa pornim iarasi la drum.

Intr-o duminica seara ne-am asezat in fata calculatorului si am facut aplicatia on-line pentru viza. Primim acelasi e-mail, trimis automat de un robot, prin care ne informau ca aplicatia e inregistrata si acum trebuie sa asteptam raspunsul lor. Trei zile mai tarziu primim si confirmarea. Se pare ca si Canada e pregatita pentru noi. E cazul sa ii cucerim si pe ei.

Ne facem bagajele si asteptam cu nerabdare ziua plecarii.

Ironia face ca ziua imbarcarii sa fie 18 Septembrie, exact la un an distanta de cand am fost refuzati prima oara. Canadienii astia, au tinut ei neaparat sa ne amane un an.

Dupa un zbor lung cu 2 escale si inca o noapte petrecuta in Suedia alaturi de prietenii nostri din prima trecere, Paul si Bianca, Alexandru si Diana iata ca aterizam in Montreal.

Completam formularele vamale si asteptam stampila in pasaport. Ne faceam atatea scenarii si ne era teama ca ne vor intoarce acasa insa se pare ca am trecut repede de fiecare pas.

Sora mea ne astepta la aeroport. Cu lacrimi in ochi si ciupituri de mana sa fim sigur ca nu visam ne strangem in brate si pornim spre casa.

Prima impresie despre Canada – vreme caniculara pentru septembrie. Chiar ceva mai cald decat in Romania. Ne asteptam sa tremuram sub vanturile nordice insa se pare ca ne uitam dupa aparatele de aer conditionat ca sa ne racorim.

Prima zi a fost de relas si acomodare cu noul fus orar insa vineri dimineata inainte de rasarit, sarim cu totii in masina si pornim spre Niagara.

Cu o mica oprire in Toronto si o vizita in una din cele mai inalte cladiri din lume ne continuam drumul spre super-cascada despre care doar am citit. Nu prea credeam ca o sa avem ocazia sa facem chiar si o croaziera.

Caderea imensa de apa, norul de stropi care se forma in apropierea gurii de varsare si peisajele salbatice ne taiau respiratia. E greu de descris in cuvinte ceea ce am vazut asa ca o sa punem cateva poze.

Ne continuam aventura intr-un safari canadian unde ai ocazia sa te certi pe mancare cu cerbii si elanii lasati liberi. Ce e drept sunt cam cersetori caci atunci cand ne-am asezat la masa in natura ne cam impungeau cu botul sa le dam si lor macare. Ca sa nu mai spunem ca unul mai indraznet a considerat ca ne-am imprietenit suficient incat sa se serveasca singur din mancarea de pe masa.

Vremea caniculara incepe sa se domoleasca si lasa loc toamnei. Un peisaj multicolor cu frunze ruginii, rosii, galbui si pe ici pe colo un verde usor spalacit ne incanta vederea. Natura isi schimba culorile in cel mai frumos mod posibil. As spune ca e cea mai frumoasa toamna  din viata mea.

Din cand in cand cate o ploaie rece se abate asupra orasului insa nimic nu pare sa ii tulbure activitatea.

In timpul zilei te lovesti de un trafic bucurestean, fara claxoane insa cu aceeasi agitatie si strazi in lucru, iar noaptea strazile incep sa fiarba de multimea tinerilor care ies sa se relaxeze.

O chestie enervanta in Montreal este problema parcarii. Oriunde te duci trebuie sa te invarti un pic pana gasesti un loc de parcare, iar dupa ce l-ai gasit sa pregatesti ceva banuti caci este de la minimum 3$/ora. Destul de picant mai ales daca trebuie sa stai o zi intreaga prin oras. Ca sa nu mai spunem ca in centru ajunge si la 15-20$/Ora ceea ce mi se pare exagerat.

E bine macar ca la capitolul transport in comun stau foarte bine si costurile sunt rezonabile.

Un alt lucru dubios este pretul carburantului. Daca duminica, luni si marti platesti 1,16 – 1,18 $ canadieni/litru, de miercuri pana sambata seara preturile urca spre 1,24 – 1,26 $ canadieni/litru.

( 1 $ canadian = 0,8 $ USD)

Montrealul are un aer extrem de european. Si sunt atat de multi imigranti incat de foarte multe ori o sa uiti in ce tara esti. Din franceza faci trecerea foarte repede la engleza si apoi te pierzi in chineza/araba/indiana ca sa revi la fel de repede la franceza. Micile magazine de la coltul blocului amintesc de Bucuresti, catedralele vechi si denumirile strazilor te trimit si Paris, super-magazinele lor te plimba un pic prin SUA, transportul in comun pare nemtesc (mereu ajunge la ora fixa) si britanic (autobuzele etajate), cu piste de biciclete daneze, miros de “iarba” ca in Amsterdam, graffiti sau mai bine zis opere de arta demne de un muzeu.

Autostrazile suspendate ii dau un aer industrial, probabil si pentru faptul ca sunt in lucru. Ca la noi, mai faci o groapa, apoi o astupi, la ei construiesc o banda noua apoi se razgandesc si mai construiesc inca una…stiti voi, economia trebuie sa mearga.

Per total este un oras frumos, cu extrem de multe puncte turistice, locuri istorice, cladiri impresionante si un amalgam de cultura/traditie/istorie. Un oras activ, cu viata de noapte apropiata de cea cu care suntem noi obisnuiti si care merita vizitat.

Sa revenim un pic la vreme caci asta era marele nostru stres. Ati auzit si voi de iernile canadiene in care ingheata pana si vodka in sticla. Pana acum noi am avut parte de o toamna blanda. Insa am inteles ca abia din Decembrie incepe sa se strice treaba. Si iarna cica nu ar dura 9 luni asa cum zicem noi cand radem de ei. Localnicii spun ca tine “doar” 7-8 luni – nimic de speriat.

Noi cred ca o sa incercam sa gustam un pic din gerul de aici si daca tot am ajuns o sa facem sarbatorile in familie deci probabil in ianuarie o sa invartim cheia in contact si sa ne continuam drumul spre tari mai caldute.

Momentan o sa ne invartim in masina caci vremea nu va fi tocmai prielnica pentru doua roti.

21559014_1684060861626907_5349038598311762956_n 21687808_1684060984960228_587857237619383739_n 21687942_1687232457976414_743940180165210570_n 21762840_1687232231309770_3443917228004027088_o 21764992_1687232397976420_1419902674569809892_n 21766555_1690559750977018_3678220917540221010_n 22007899_1687232427976417_4879436408490562883_n 22008354_1690559797643680_3774978715539820047_n 22046003_1692581187441541_3503982752119302477_n 22089852_1693509767348683_4755008841727053104_n 22279897_1701380779894915_8655857185158509198_n 22309042_1701380866561573_8768221736583018708_n 22449765_1707129582653368_5560262748207139611_n 22467746_1707066899326303_853788280106949029_o 22528477_1707129535986706_6126073948832790081_n

facebooktwittergoogle_plus

Comments

comments